Comunicare DA, control NU
Spun: „așa facem”, și prietenul meu trebuie să facă ce spun eu. Dacă nu face înseamnă că nu mă iubește. A, și când nu este cu mine, trebuie să știu cu cine este, unde este!
Nu este în regulă ca DOAR UNUL dintre voi să decidă ce faceți când sunteți împreună sau să vrea să știe tot ce face celălalt când nu sunteți împreună.
Dar mie îmi place să fim împreună cât se poate de mult, normal că nu prea mă trage ața la teme, proiecte, învățat pentru examene, prefer să fiu cu prietenul meu. Dar nu am încotro, AM școală, AM teme, voi da un examen și, în plus, mai am și program cu părinții și cu familia. Și el la fel. Așa că multe ore NU SUNTEM ÎMPREUNĂ. E normal să vreau să știu unde este, cu cine!
Uneori fetele POT fi și ele în control abuziv într-o relație. Fetele POT cere acceptarea totală a programului propus de ele și POT face presiuni, crize, amenințări „mă distrugi” și pot folosi și ele orice formă de violență psihologică îți poți imagina într-o relație. Nu știm dacă mai mult fetele sau mai mult băieții au așa un stil de relație. Important este că acest stil de relație riscă să rămână stilul tău cu orice partener în viitor, în viața ta. Nevoia de a-l controla pe celălalt nu aduce nimic bun pentru că un alt om nu poate fi controlat. Orice ai face, NU SE POATE!
Când suntem împreună ceea ce ne face să ne simțim bine este să fim de acord. Unde vrem să fim, ce vrem să facem, când, cu cine.
Controlul abuziv înseamnă să:
- dai telefon din 5 în 5 minute: unde este?
- scrii mesaje din 5 în 5 minute pentru că intri în panică: de ce nu răspunde?
- dai telefoane și mesaje la prieteni să vezi: ce face?
- ameninți cu despărțirea
Într-o relație sănătoasă:
NU propunem să ne verificăm reciproc telefoanele.
NU verificăm telefonul celuilalt pe ascuns.
Telefonul are în el comunicarea ta privată cu lumea. Mesajele prietenului tău sunt ale lui și numai ale lui.