Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă
Pentru informații suplimentare despre proiect, vă rugăm să accesați
www.eeagrants.ro și www.frds.ro.
Promotor proiect:
Parteneri proiect:
Angajare în afara organigramei – Proiectul VIOGEN
ANUNȚ
– privind organizarea concursului de selecţie a personalului care își desfășoară activitatea în afara organigramei Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei şi Bărbați (ANES) în cadrul proiectului „VioGen RoJust”, Cod proiect PN5002, derulat de către Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei şi Bărbați(ANES) –
Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați(ANES) în calitate de promotor de proiect și lider de parteneriat implementează în prezent proiectului „VioGen RoJust”, Cod proiect PN5002, derulat în cadrul Apelului nr.5 „Drepturile Omului – Implementare la Nivel Naţional”, din Programul „Dezvoltare Locală”, finanţat din fonduri provenite din Granturile SEE şi Norvegiene 2014-2021 şi Guvernul României, având ca operator de program, Fondul Român de Dezvoltare Socială.
În acest sens, în conformitate cu atribuțiile sale specifice din domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, ANES anunță organizarea concursului de recrutare și selecție a persoanelor care își desfășoară activitatea în afara organigramei Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei şi Bărbați (ANES) pentru angajarea pe perioada determinată a următorului tip de experți în vederea implementării proiectului „VioGen RoJust”.
Ce poți să faci?
Foarte multă lume nu își dă seama dacă o anumită acțiune are cu adevărat ca urmare o discriminare. Dar este dreptul fiecăruia dintre noi să se lămurească atunci cînd i se pare că a fost victima unei discriminări.
Discriminarea se simte de obicei atunci cînd piezi ceva, cînd nu obții ceva, cînd ești pus să faci o treabă care te dezgustă sau te obosește. Cu alte cuvinte simți foarte ușor cazul în care ești defavorizat de o discriminare, dar nu simți ușor cazul în care ești favorizat de discriminare. Asta face să recunoaștem destul de greu discriminarea din noianul de lucruri negative care ni se întîmplă.
Dar de fiecare dată cînd avem o suspiciune este bine să:
– Citim despre discriminare, să vedem dacă informația ne ajută să înțelegem mai bine. cel mai de încredere site este site-ul Consiliului Național pentru Combaterea discriminării. Există și surse europene în limba română care, de asemenea, sunt de încredere.
– În orice unitate de învățămînt trebuie să existe o persoană sau o comisie responsabilă cu analizarea cazurilor de discriminare semnalate. Este înțelept să fii însoțit de un părinte, dar nu este obligatoriu.
– Dacă soluția nu te mulțumește ai opțiunea să depui o petiție la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Totul despre petiție găsești la URL: https://www.cncd.ro/depune-o-petitie/ .
– Răspunsul pe care îl primești este cel mai competent. În cazul în care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării confirmă că ai fost victima unei discriminări sancțiunile pe care le poate decide sunt avertisment sau amendă (le găsești de asemenea pe site). Dacă părinții tăi doresc sau dacă tu dorești pentru ești major poți cere în justiție plata daunelor pentru că ai fost discriminat. Este recomandat să fii reprezentat de un avocat. Procesul este un proces civil.
Totuși, cum îți dai seama, cum recunoști o discriminare? Vezi în articolul următor.
Eu sunt, Tu ești, Ea/El este, Noi suntem, Voi sunteți, Ei/Ele sunt
Sunt sau nu sunt discriminată? Sunt sau nu sunt discriminat?
Cu siguranță cuvântul se aude peste tot în zilele noastre, dar ce înseamnă în realitate că sunt discriminat sau discriminată?
„… prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.” (Ordonanța nr. 137 / 2000 art. 2, alin. (1))
Evident că „deosebirea, excluderea, restricția” au legătură cu o situație de discriminare, asta pare ușor se înțeles. Dar în ce fel PREFERINȚA este discriminare? Punem întrebări legitime: Dacă prefer clubul de fotbal Barcelona înseamnă că discriminez clubul de fotbal Real Madrid? Sau dacă îmi place colegul meu roșcat înseamnă că îl discriminez pe cel blond? Care are și ochi albaștri!
Două elemente pot face ca o PREFERINȚĂ să ducă la discriminare.
(1) preferința este motivată de „rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată”. Cu alte cuvinte, nu prefer persoana, omul din fața mea pentru sine, ci îl prefer sau o prefer pentru că este de o anumită rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, … . Sau nu o prefer, nu îl prefer.
(2) eu sunt într-o poziție de putere față de persoana pe care o prefer, de exemplu: sunt într-o comisie de selecție, propun unui producător distribuția unei reclame, aprob cereri de finanțare, fac recomandări pentru cursuri sau proiecte în străinătate, și faptul că îmi place sau nu îmi place persoana în cauză mă face să o accept sau să o resping. Nu țin seama de calitățile persoanei, ci țin seama de ceea ce îmi place mie sau nu îmi place la acea persoană.
Urmarea opțiunii pe criteriile „rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată” este o limitare a drepturilor și a libertăților fundamentale.
Este important să înțelegi ce drept ți-a fost limitat atunci când consideri că ai fost discriminat pentru ca să poți acționa corect.
Cum poți acționa? Vezi în articolul următor.
Legislație și de ce ne interesează ea
Textele legilor sunt greu de înțeles, dar fără ele nu ne putem apăra drepturile și integritatea. Pe această pagină vom deschide o perspectivă asupra textelor de lege care guvernează domeniul egalității și al violenței de gen.
Primul lucru pe care vrem să îl subliniem este faptul că legea trebuie să fie inteligibilă pentru cetățeni, dacă nu, ea rămîne incapabilă să ne apere, rămîne, într-un fel, fără efect.
Vă propunem ca pe această pagină să ne întîlnim cu legea la mijlocul drumului: noi să o citim mai atent și să vedem în ce situații ea devine relevantă și legea să se lase analizată de noi pentru situații concrete.
Resursele publicate de noi pe această pagină se împart în trei secțiuni:
- legi naționale, internaționale și europene,
- studii și statistici naționale, europene și internaționale care descriu în cifre și cazuri discriminarea și violența de gen
- documente privind cazuri judecate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului
O vom lua pas cu pas. În următorul articol vom descrie cum se leagă legile naționale, cele europene și cele internaționale (tratatele și convențiile) și în ce fel legile europene și internaționale (tratatele și convențiile) pot fi de folos cetățeanului unei țări.
Despre violența de gen din perspectiva educației
În unul din liceele din București cu câțiva ani în urmă a apărut pe asfaltul curții un număr de telefon și dedesubt cuvântul PROSTITUATĂ. Acțiunile profesorilor, consilierului școlar, directorilor s-au centrat pe fata care a fost victima acestui abuz. Părinții fetei au mutat-o la alt liceu.
Acesta este un exemplu de violență de gen. Întrebarea „de verificare”, întrebarea care ne ajută să identificăm un caz de violență de gen este: „s-ar fi întâmplat același lucru dacă nu ar fi fost vorba despre o fată? Cui i s-ar mai fi putu întâmpla așa ceva?”
Educația pentru prevenirea violenței de gen este, în fapt, un proces de formare a unor comportamente non-violente. Un aspect obiectiv este caracterul difuz al acestei sarcini. Pot fi identificați câțiva actori principali ce trebuie să coopereze pentru a o realiza: părinții, școala, grupul de prieteni, instituțiile justiției, autoritățile locale. Actorii instituționali își pot asuma și pot pune în practică o politică publică. Dar părinții sau prietenii sunt grupuri eterogene, cu atitudini variate ce nu pot fi subsumate niciunei politici publice, ele generează politicile publice așa cum am văzut în numeroase cazuri în ultimii șapte ani. Un punct fix sub presiunea factorilor din mediul adolescenților este cunoașterea drepturilor victimelor violenței de gen.
Câtă informație despre drepturile unei victime ale violenței de gen știa adolescenta care a fost victimă în exemplul dat? Câtă informație despre drepturile unei victime ale violenței de gen știa mama victimei? Lipsa de informare duce la o și mai puternică victimizare, mai ales în contextul social actual. Barometrul de gen din 2018 realizat de Centrul FILIA oferă o imagine a atitudinilor publicului larg în privința rolurilor de gen, atitudini ce pot genera diversele forme de violență de gen. Una dintre concluziile studiului este că în România „opinia publică oscilează între atitudini conservatoare, compliante și moderne în raport cu temele egalității de gen” și că o pondere importantă o au persoanele care ” manifestă atitudini contradictorii, confuze, indecise pe diverse teme genizate. În acest context de cercetare, pare de multe ori că genul și egalitatea de gen nu sunt teme relevante pentru modul în care oamenii problematizează existența lor de zi cu zi.” Un fapt pozitiv subliniat de autori este că ponderea indecișilor este în cifră totală mai mare decât ponderea tradiționaliștilor.
Fie că vrem, fie că nu, toate unitățile de învățământ preuniversitar sunt medii „de laborator” pentru confruntarea teoriei cu practica. Elevii observă și memorează cum se poartă profesorii cu fetele și cu băieții, cum se poartă profesoarele cu băieții și cu fetele, ce își permit și ce nu, în relațiile dintre ei, băieții și fetele, care este modul de a reacționa al profesorilor atunci cînd, între fete și băieți, se pot observa relații violente, violență verbală, emoțională, fizică sau sexuală. Toate detaliile observate de ei sunt operaționalizate și raționamentele lor devin un rezultat al educației.
Cum se pot obține rezultate bune, încurajatoare în formarea tinerilor astfel încît violența de gen să descrească? Pentru că, în afară de exemple pozitive există exemple negative, care au potențialul de a ne descuraja.
Primul pas: definirea violenței de gen. Cele mai clare sunt extrasele din Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011, în vigoare de la 01 septembrie 2016 (Conventia-CE-privind-prevenirea-si-combaterea-Violentei-Impotriva-Femeii-si-a-Violentei-Domestice-Istambul-2011.pdf)
În Articolul 3 din Convenție găsim definiția violenței de gen la lit. d) „violența de gen împotriva femeilor” va însemna violența care este direcționată împotriva unei femei pentru că ea este o femeie sau care afectează femeile în mod disproporționat;. Este important să fim atenți la lit. c) „gen” va însemna rolurile construite social, comportamentele, activitățile și însușirile pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei și bărbați;.
Am participat în anul 2018 în grupurile de lucru unde s-a discutat introducerea educației pentru prevenirea și combaterea violenței de gen în învățământul preuniversitar. Concluzia a fost că există toate elementele în curriculumul existent pentru ca profesorii să realizeze această educație, bineînțeles în funcție de nevoile constatate. Dacă decizia aparține profesorilor, în contextul amestecului de atitudini ale publicului relevat de Barometrul de gen, ce concluzie putem trage la nivel sistemic?